ÎNCEPE POSTUL: tainica întreprătundere dintre deznădejde şi nădejde, dintre întuneric şi lumină. Stau în faţa lui Dumnezeu, în faţa slavei şi a frumuseţii Împărăţiei Sale. Realizez că aparţin acesteia, că nu am alt cămin, nici o altă bucurie, nici un alt ţel; realizez, de asemenea, că sunt exilat din acest cămin în întunericul şi tristeţea păcatului. Iar în cele din urmă îmi dau seama că numai Dumnezeu mă poate ajuta în acestă durere, că numai El Se poate îngriji de sufletul meu. Pocăinţa este o chemare disperată către acel ajutor divin. Alexander Schmemann, Postul Mare
